APRECIERE AMERICANA

ACEASTA POZĂ ESTE UN TRUCAJ. Nu este posibil ca preşedintele SUA Barak Obama să umble cu pantofii nepingeliţi... dar este posibil să-şi pună picioarele pe birou în timp ce vorbeşte la telefonul blackberry, obicei american desigur...

CE INSEAMNA SA AI NOROC!

Acest filmuleţ îmi întăreşte convingerea că norocul este aşa cum şi-l face omul. Cu o extraordinara tarie de acacter şi cu mult sânge rece pilotul reuşeşte să se salveze pe sine si avionul. Asta insemnă că ajutorul lui Dumnezeu este nemărginit, atunci când este vorba de viaţă şi de moarte...

FOTOGRAFIE TRASNET

DREPTUL MEU LA DEMNITATE

“Pentru a-l ucide pe ostaş, nu trebuie să-i iei viaţa, ci demnitatea”… a scris cândva un celebru scriitor italian, ilustrând pensionarea unui ofiţer, care la primirea calului, a armei şi a pălăriei, rămas fără demnitatea care i-a călăuzit viaţa militară, a constatat că viaţa nu-şi mai are rost şi… s-a împuşcat.
Cu ruşine remarcăm că începutul anului 2011, a însemnat pentru Armata României din rezervă, o mare dezonoare, un atac brutal la demnitatea ei, atac în urma căruia mai mulţi ofiţeri şi subofiţei, “au ieşit din sistem pe cale naturală”, ca sa-l cităm pe micul prim ministru - Emil Boc, oameni suferinzi care nu au putut să trecă peste groaznicul şoc provocat tocmai de cel care trebuia să aibă grijă.
Abrogarea Legii nr.164 din 2001, privind pensile militare de stat, şi punerea în aplicare, pe fugă, a Legii nr.263 privind sistemul unitar de pensii publice, au produs multă îngrijorare corpului de cadre militare aflate în rezervă şi retragere, corp ale cărui merite în societatea românească nu mai sunt deloc recunoscute de stat.
După ce au trebuit să iese mai mult forţat, din armată, pentru ca România să poată deveni membră a NATO, cadrele militare disponibilizate şi nu numai, se confruntă cu dezonoarea şi ruşinea de a se vedea la mila guvernului cu veniturile înjumătăţite şi puşi pe drumuri.
Prin promovarea nelegitimă (un vot fraudulos în Camera Deputaţilor) şi aplicarea acestei legi, de sorginte comunistă, se cultivă vrajba între corpurile armatei, între armată şi clasa pensionarilor români, considerati greşit si cu duşmănie asistaţii social, povara fondului de pensii fost militar cade acum pe Casa Natională de Pensii.
Hotărârea de Guvern, nr.735 /2010, care stabilea unele norme referitoare la modul de calculare a pensiilor “speciale”a fost anulată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dar cu o indiferenţă nemaîntâlnită, Guvernul României, deşi a făcut un pas înapoi, la presiunea demonstraţiilor organizate de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, “amânând procesul recalculării cu un an” , a promovat în regim de urgenţă o ordonanţă, care nu schimbă decât noţiunea de “recalculare” cu cea de “revizuire”a pensiilor, fost militare de stat. Principiul după care se calculează pensile rezerviştilor fiind de fapt aceleaşi, unul aşa-zis al contributivităţii…(?)
Nu cuantumurile pensiilor militare îi interesează pe militari, ci pierderea statutului lor militar. Ei nu mai sunt purtători de grade militare, ci devin asistaţi social, care nu se vor mai bucura concomitent cu cadrele active, de creşterea cuantumului soldei de grad şi funcţie, de prevederile Statutului Cadrelor Militare, ci vor privi cu neputinţă spre acel “nepreţuit” punct de pensie.
Trebuie ştiut că acei rezervişti, care în luna ianuarie s-au trezit cu pensiile înjumătăţite în urma unui calcul sumar, făcut pe baza salariului mediu brut pe economie, sunt exact aceia care nu au avut muncă normată, nu au avut carte de muncă, sunt cei care nu au primit nimic pentru serviciul operativ de zi şi de gardă efectuat 24 de ore din 24, şi cei care au sustinut prin munca lor, pe actualii lideri politici ai României la studii gratuite, sunt cei care au dăruit libertate poporului, cei care luptat şi au construit pentru România.
Detaşate sau mutate pe santierele Economiei Naţionale, cadrele militare din rezervă şi retragere, au fost prezente acolo unde au putut ajuta şi unde i-a chemat ţara, datoria. Au fost la construcţia Palatulului Poporului, a barajelor hidrotehnice, a Transfăgărăşanului, la 250 metri sub nivelul mării în minele Anina, Petrila ori în toată Valea Jiului, şi în Bazinul Gorjului la extracţia de cărbune, pe şantierele navale unde s-a construit o puternică flotă maritimă, azi dispărută misterios, pe şantierele de construcţii locuinţe din mai toate oraşele Romaniei, dar şi în cele de irigaţii şi hidroamelioraţii precum şi pe ogoarele ţării la strânsul recoltei. Au mai participat la lichidarea urmărilor cutremurului din 1977, a catastrofalelor inundaţii din 1970 şi 1975, au stat mobilizaţi în tranşee luni de zile, în urma invaziei din august 1968 din Cehoslovacia, ori la aplicaţii şi în poligoane de trageri cu toate categoriile de armament indiferent de anotimp sau starea vremii.
Nimeni nu-şi aminteşte să fi văzut pe cetăţenii Băsescu, Boc, Berceanu, Blaga, Ekstein, Udrea şi camarila, pe aceste şantierele care au adus cu adevărat dezvoltarea şi creşterea economică Romaniei.
Oameni politici au fost văzuţi însă, vânzând Flota României, vânzând bogăţiile naturale ale ţării şi aceea valoroasă economie “necompetitivă - un morman de fiare vechi”, care azi produce zeci de miliarde de euro anual, dar în buzunarele străinilor.
Pensionarilor, fosti militari, după ce le-au fost injumătăţite pensiile, le-au rămas totuşi... “obligaţiile militare”. Armatei din Rezervă îi revine misiunea extra-statutară de acum, de a constitui unităţi şi mari unităţi la mobilizare, pentru că aşa au jurat rezerviştii militari, însă politicienii uită ceva ce nu trebuie uitat niciodată. O armată rănită în onoarea şi demnitatea ei, îşi pierde comandantul care nu i-a apărat-o. Un comandant care nu-şi apără subordonaţii, adică pe aceia care cu preţul vieţii lor trebuie să-l apere în luptă, îşi pierde definitiv şi irevocabil calitatea de... comandant.
Ion ALECSOIU

RESPECT PENTRU MILITARI

miercuri, 15 septembrie 2010


Articol aparut in revista Phonix Magazin a romaninilor din SUA.

Articolul poate fi citit şi la adresa http://www.phoenixmission.org/web/index.php?option=com_content&view=article&id=2105:respect-pentru-militari&catid=130:opinions&Itemid=380%3E



Un filmuleţ de un minut, care circulă de o o bună perioadă de timp pe internet, exprima poate cel mai bine relaţia dintre populaţie şi armată. În salonul de aşteptare al unui mare aeroport international încep să se audă aplauze. Un mic pluton de militari în ţinută de campanie tocmai intră în aeroport, pentru a se îmbarca pesemne pentru o nouă misiune. Toţi pasagerii se ridică de pe scaune şi aplaudă cu mult respect şi emoţie pe cei pe care statul american îi trimite la luptă pentru binele naţiunii. Militarii par stânjeniţi de gestul cetăţenesc sau chiar se ruşinează, dar pe undeva înteleg marea preţuire acordată de naţiunea americană.
La noi în România, lucrurile stau viceversa. Cu toate că Armata şi Biserica ocupă primele locuri în încrederea naţională, politicienii au pornit o campanie de denigrare, de sfidare şi de sacrificare a drepturilor just cuvenite militarilor, de vrajbă între pensionarii din sistemul public şi cei din rezerva armatei. Cum era şi firesc, reacţia armatei, mai ales a celei din rezervă, nu s-a lăsat aşteptată. Au apărut asociaţii şi oraganizaţii ale rezerviştilor, dar în fruntea luptei pentru apărarea drepturilor juste, legale şi constituţionale ale militarilor se remarcă Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Retragere şi în Rezervă condus de un comitet director al cărui preşedinte este reputatul om de ştiinţă, profesor-doctor în istorie, colonel (r) Mircea Dogaru (foto).

L-am întâlnit recent pe preşedintele sindicatului militarilor care mi-a dat câteva lămuriri: “În procesul de aderare la structurile euro-atlantice, armata a fost prima instituţie a statului român care a parcurs o reformă reală, reducându-şi drastic efectivele de la 320.000 de oameni în anul 1989, la 75.000 în 2007. Astfel, peste 40.000 cadre militare au fost nevoite să părăsească sistemul şi să-şi încheie cariera militară înainte de termen, în plină ascensiune profesională, în condiţiile în care statul român, prin legislatia adoptata, le asigura recunoaşterea şi răsplata muncii depuse, precum şi continuarea activităţii în alte sectoare, inclusiv cumulul salariului cu pensia.
Cu scuza gravei crize mondiale Guvernul Boc, în mod jignitor defineşte pensiile militare ca fiind “nesimţite”, comparativ cu cele ale celorlalte categorii sociale, în condiţiile în care chiar Curtea Constituţională s-a pronunţat că “pensia de serviciu pentru militari nu reprezinta un privilegiu şi este justificată legal”, iar principiul “contributivităţii” invocat până la paroxism de adepţii Legii privind sistemul unitar de pensii, este unul fals, deoarece militarii nu au avut calitatea de contribuabili. Munca lor nu a fost normată, nu au avut Carte de Muncă şi nici Contracte Colective de Muncă.
Conform noilor reglementări în domeniul pensiilor militarilor, domnul col. (r) Mircea Dogaru a mai precizat că pensia unui general – fost sef al Statului Major General va fi diminuată la aproximativ 1.650 lei (sub 500 USD), iar celelalte pensii militare se vor incadra într-o marjă de la 500 la 1.600 de lei (aproximativ 120 – 500 USD) că legile şi reglementarile privind pensiile în sistemul militar sunt aliniate armatelor NATO, dar numai ca principiu, pentru ca valoric, pensiile militarilor rezervişti români sunt cu mult sub nivelul acestora, lucru nedrept pentru cei care au construit Canalul Dunăre-Marea Neagră, Transfăgărăşanul, Palatul Poporului în care se lefăiesc cei care doresc acum să taie aceste drepturi legitime ale militarilor rezervişti şi alte mii de obiective economice ale României. Prin măsurile luate de Guvernul Boc împotriva armatei din rezervă, dispare o categorie social-profesională se crează premizele unei grave discriminări sociale, militarii din rezervă vor fi aruncaţi în braţele sărăciei...
« In timp de nişte «nesimţiţi» vor depune cu «lacrimi de crocodil» în ochi, pe 25 octombrie, de ziua armatei, coroane de flori la monumentele Eroilor Neamului, noi, militarii din rezervă, şi vă asigur că suntem cu miile, vom depune coroane de flori la Curtea Constituţională, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, instituţii ale statului care acum sunt moarte pentru noi » a mai spus Mircea Dogaru.
Militarii României nu vor pomană, ci doar să li se respecte drepturile legal obţinute de peste 150 de ani. Diminuarea valorii pensiilor este o mare ruşine pentru un popor şi un guvern care ar trebui să-şi aplaude şi să-şi cinstească pe cei care prin jurământ şi-au dedicat viaţa apărării naţiunii, au salvat vieţi şi bunuri la calamităţile naturale, au fost şi sunt gata oricând şi în orice împrejurare să apere integritatea teritorială a României şi libertatea poporului român, când datoria îi va chema.

LA FUNDUL SACULUI

La fundul sacului

Ion ALECSOIU

Diviziunea socială a muncii constă în faptul că bogaţii se imbogăţesc, iar săracii… sărăcesc. Este foarte simplu pentru că, statul este cel care deţine controlul acestui proces de formare a claselor sociale, este cel care stabileşte cine şi cât trebuie să acumuleze bogăţie, cine şi cum trebuie să acumuleze lipsuri sociale, deci sărăcia. Primul criteriu este sprijinul puterii politice ce conduce destinele, iar ultimul, de desconsiderat, competenţa…
După ce s-au cheltuit zeci sau poate sute de milioane de euro, într-o campanie electorală prezidenţială, a cărei miză este străină cetăţeanului român, Romania, stat social definit în Constituţie, în specificul „hăhăit prezidenţial”, se îndreaptă nedorit spre un dezastru general. Ca şi cum nu ar fi fost suficientă criza financiară, sute de mii de români şi-au pierdut agoniseala de-o viaţă în apele învolburate şi vijelioase, ale inundaţiilor catastrofale din acesteastă vară blestemată. Recoltele sunt de acum compromise de furiile naturii, dar mai grav, şi de indolenţa, neputinţa şi mediocritatea unui guvern lipsit total de capacitatea de a analiza şi a gestiona marile probleme ale ţării. Colac peste pupăză, ca şi cum criza din sistemul sanitar nu ar fi fost de ajuns, spitalele au început să ia foc şi bebeluşi nevinovaţi să fie sacrificaţi pe altarul acestei incompetenţe magnifice. Într-o ţară cu adevărat democratică, la un asemenea eveniment demisia întregului guvern este inevitabilă şi normală, dar la noi, nu s-a auzit de aşa ceva. La noi nimic nu este normal.
Setea de putere totală a preşedintelui, cumulată cu setea de supraîmbogăţire a unor „băieţii deştepţi”, membri loiali ai clientelei politice, de la un stat secătuit, au dus România în cea mai ruşinoasă poziţie din zbuciumata ei istorie. Prin venele deschise ale acestei ţări milenare, se scurge acum întreaga vlagă economică şi financiară, marile ei acumulari sunt absorbite şi aspirate cu o pofta vampirică de inşi care nu au avut nimic comun cu devoltarea acestui stat. România este sfătuită, ce şi cum să producă, ce şi cum să vândă, dar mai ales... să se împrumute şi să cumpere. Produsele româneşti sunt rarităţi pe piaţa românească, nu că n-ar fi bune, ci pentru că nu se produc.
Să ne amintim că în 1989 România avea capacitatea de a produce aproape 100% din necesarul ei economic, de la banala pioneză până la vapoare gigant de transport petrol şi minereu, metroul era românesc şi era bun, locomotive şi garnituri de tren care au asigurat transporturile zeci de ani şi le mai asigura şi acum, avioane, camioane, tractoare, maşini şi utilaje. Dar toate astea au rămas... amintiri. Prea puţine noi locuri de muncă au fost create şi prea multe au dispărut. „O ţară care se împrumută să plătească pensii şi salarii, este o ţară de mâna a doua...” a decretat preşedintele României, uitând să adauge că şi cei care guvernează o asemenea ţară sunt tot de mâna a doua. Cu ironie şi cinism sunt anunţate măsuri dureroase pentru populaţie, cum sunt creşterea TVA şi implicit a costului vieţii, reducerea salariilor bugetarilor şi noi taxe şi impozite, dar cheltuielile statului pentru achiziţii, protocol, festivităţi, cresc prin licitaţii trucate, pentru că acesta este modul prin care „se fură banul public”.
Evaziunea fiscală face ravagii, dar este tolerată pentru că marii evazionişti sunt tocmai noua clasă a îmbogăţiţilor. Ei sunt cei care au sprijinit în campania electorală şi sunt acum sunt răsplătiţi regeşte din banul public, tocmai prin neruşinata evaziune pe care o practică, unii chiar la vedere. Să strângă cureaua numai populaţia, statul nu.
Fără măsuri de relansare economică, fară decizia de a stopa marea evaziune fiscală şi de a creşte procentul colectării la buget a datoriilor, guvernul de nenumit al Romaniei, arată jalnic. Premierul este considerat o marionetă mânuită grotesc de un preşedinte ales în alte zări.
România de acum este stupul care şi-a mâncat mierea. Cu sprijinul „foarte interesat” al unor străini, ce în numele unei democraţii greu de înţeles, o sfătuiesc ce şi cum să procedeze, s-a ajuns la fundul sacului. Numărul celor care cotizează la fondurile sociale a scăzut vertiginos şi prin migraţia forţei de muncă, care, deşi considerată de preşedinte „cel mai mare câştig postrevoluţionar”, crează probleme apăsătoare asupra bugetelor sociale, devenite insuficiente. În consecinţă, pensii mai mici sau... colaps. „Orice venit trebuie impozitat”, a decretat preşedintele, fără teama că va arunca într-o sărăcie lucie, câteva milioane de oameni „supravieţuitori” într-un stat membru al Uniunii Europene, ce trăiesc dint-un mizer ajutor social de 75 de euro lunar.
Ca o ciudăţenie, un partid, artificial creat, care nu a participat la alegeri, are acum o cotă apreciabilă în majoritatea parlamentară şi susţine, în mod foarte interesat un guvern incompetent, spulberând posibilitatea democratică a unor alegeri anticipate. Că sunt interese materiale este clar ca bună ziua, doar suntem într-o continuă şi stabilă cursă a îmbogăţiţilor. Puterea nu poate fi susţinută decât cu foarte mulţi bani, bani ce ajung la inşi care nu ştiu cum miroase transpiraţia trudei. Oare va veni scadenţa?

ZIARUL "GORJEANUL" DIN 08.06.2010
Sergiu Cioiu, invitat de onoare la festivalul de folk de la Târgu-Jiu
Marţi, 08 Iunie 2010 , Vizualizari : 56

Interpretul român Sergiu Cioiu, stabilit de mai mulţi ani în Canada, şi-ar putea sărbători cel de-a şaptelea deceniu de viaţă la Târgu-Jiu. Pentru că, de-a lungul vieţii, a dat voce unor frumoase cântece, trei dintre ele fiind dedicate operelor brâncuşiene din oraşul de pe Jii, acesta va fi invitat de onoare la Festivalul Naţional de Folk şi Baladă „Poarta Sărutului”.
Festivalul cu pricina se desfăşoară, anual, la Târgu-Jiu, în luna august. Organizat de Şcoala Populară de Artă (ŞPA), a avut, de-a lungul anilor, invitaţi de mare valoare care au susţinut recitaluri. Potrivit lui Viorel Gârbaciu, directorul ŞPA, Sergiu Cioiu se va număra, din acest an, printre ei. “Am îmbrăţişat o idee a lui Ion Alecsoiu, târgujian, corespondent al ziarului <> care apare în limba română în America şi care mi-a vorbit despre faptul că a reuşit să îl contacteze pe Sergiu Cioiu”, a declarat Gârbaciu.
Cântece despre operele brâncuşiene
Pornind de la faptul că interpretul a cântat şi trei compoziţii semnate de Alexandru Mandy, despre fiecare dintre cele trei opere brâncuşiene aflate la Târgu-Jiu, directorul Şcolii Populare doreşte ca acesta să concerteze în cadrul festivalului de folk.
“Un excelent chansonetist a interpretat trei compoziţii ale unui autor, textier şi compositor, Alexandru Mandy. Împreună, cei doi au realizat trei cântece de mare sensibilitate, având ca temă fiecare câte un element al trilogiei brâncuşiene, masa, poarta şi coloana. Am hotărât să încercăm realizarea unui proiect care ar consta, în primul rand, la aducerea la Târgu-Jiu a lui Sergiu Cioiu, care acum este stabilit în Canada”, a mai declarat Gârbaciu. Totul depinde de eventualele sponsorizări pentru plătire drumului, destul de costisitor.
Cunoscut în anii 60
Sergiu Cioiu este un cântăreţ şi compozitor român care, de-a lungul carierei sale artistice, a atins mai multe genuri de muzică printre care jazz, swing, folk şi chanson. Este, de altfel, unul dintre cei mai cunoscuţi chansonetişti ai anilor 70-80. În România, Sergiu Cioiu a devenit cunoscut în anii 60 ca interpret unic al unor compoziţii semnate de autori totali, ca Alexandru Mandy, sau chiar a unor cântece scrise pe versurile unor poeţi cunoscuţi, cum este Marin Sorescu.
Dorina Cioplea