La fundul sacului
Ion ALECSOIU
Diviziunea socială a muncii constă în faptul că bogaţii se imbogăţesc, iar săracii… sărăcesc. Este foarte simplu pentru că, statul este cel care deţine controlul acestui proces de formare a claselor sociale, este cel care stabileşte cine şi cât trebuie să acumuleze bogăţie, cine şi cum trebuie să acumuleze lipsuri sociale, deci sărăcia. Primul criteriu este sprijinul puterii politice ce conduce destinele, iar ultimul, de desconsiderat, competenţa…
După ce s-au cheltuit zeci sau poate sute de milioane de euro, într-o campanie electorală prezidenţială, a cărei miză este străină cetăţeanului român, Romania, stat social definit în Constituţie, în specificul „hăhăit prezidenţial”, se îndreaptă nedorit spre un dezastru general. Ca şi cum nu ar fi fost suficientă criza financiară, sute de mii de români şi-au pierdut agoniseala de-o viaţă în apele învolburate şi vijelioase, ale inundaţiilor catastrofale din acesteastă vară blestemată. Recoltele sunt de acum compromise de furiile naturii, dar mai grav, şi de indolenţa, neputinţa şi mediocritatea unui guvern lipsit total de capacitatea de a analiza şi a gestiona marile probleme ale ţării. Colac peste pupăză, ca şi cum criza din sistemul sanitar nu ar fi fost de ajuns, spitalele au început să ia foc şi bebeluşi nevinovaţi să fie sacrificaţi pe altarul acestei incompetenţe magnifice. Într-o ţară cu adevărat democratică, la un asemenea eveniment demisia întregului guvern este inevitabilă şi normală, dar la noi, nu s-a auzit de aşa ceva. La noi nimic nu este normal.
Setea de putere totală a preşedintelui, cumulată cu setea de supraîmbogăţire a unor „băieţii deştepţi”, membri loiali ai clientelei politice, de la un stat secătuit, au dus România în cea mai ruşinoasă poziţie din zbuciumata ei istorie. Prin venele deschise ale acestei ţări milenare, se scurge acum întreaga vlagă economică şi financiară, marile ei acumulari sunt absorbite şi aspirate cu o pofta vampirică de inşi care nu au avut nimic comun cu devoltarea acestui stat. România este sfătuită, ce şi cum să producă, ce şi cum să vândă, dar mai ales... să se împrumute şi să cumpere. Produsele româneşti sunt rarităţi pe piaţa românească, nu că n-ar fi bune, ci pentru că nu se produc.
Să ne amintim că în 1989 România avea capacitatea de a produce aproape 100% din necesarul ei economic, de la banala pioneză până la vapoare gigant de transport petrol şi minereu, metroul era românesc şi era bun, locomotive şi garnituri de tren care au asigurat transporturile zeci de ani şi le mai asigura şi acum, avioane, camioane, tractoare, maşini şi utilaje. Dar toate astea au rămas... amintiri. Prea puţine noi locuri de muncă au fost create şi prea multe au dispărut. „O ţară care se împrumută să plătească pensii şi salarii, este o ţară de mâna a doua...” a decretat preşedintele României, uitând să adauge că şi cei care guvernează o asemenea ţară sunt tot de mâna a doua. Cu ironie şi cinism sunt anunţate măsuri dureroase pentru populaţie, cum sunt creşterea TVA şi implicit a costului vieţii, reducerea salariilor bugetarilor şi noi taxe şi impozite, dar cheltuielile statului pentru achiziţii, protocol, festivităţi, cresc prin licitaţii trucate, pentru că acesta este modul prin care „se fură banul public”.
Evaziunea fiscală face ravagii, dar este tolerată pentru că marii evazionişti sunt tocmai noua clasă a îmbogăţiţilor. Ei sunt cei care au sprijinit în campania electorală şi sunt acum sunt răsplătiţi regeşte din banul public, tocmai prin neruşinata evaziune pe care o practică, unii chiar la vedere. Să strângă cureaua numai populaţia, statul nu.
Fără măsuri de relansare economică, fară decizia de a stopa marea evaziune fiscală şi de a creşte procentul colectării la buget a datoriilor, guvernul de nenumit al Romaniei, arată jalnic. Premierul este considerat o marionetă mânuită grotesc de un preşedinte ales în alte zări.
România de acum este stupul care şi-a mâncat mierea. Cu sprijinul „foarte interesat” al unor străini, ce în numele unei democraţii greu de înţeles, o sfătuiesc ce şi cum să procedeze, s-a ajuns la fundul sacului. Numărul celor care cotizează la fondurile sociale a scăzut vertiginos şi prin migraţia forţei de muncă, care, deşi considerată de preşedinte „cel mai mare câştig postrevoluţionar”, crează probleme apăsătoare asupra bugetelor sociale, devenite insuficiente. În consecinţă, pensii mai mici sau... colaps. „Orice venit trebuie impozitat”, a decretat preşedintele, fără teama că va arunca într-o sărăcie lucie, câteva milioane de oameni „supravieţuitori” într-un stat membru al Uniunii Europene, ce trăiesc dint-un mizer ajutor social de 75 de euro lunar.
Ca o ciudăţenie, un partid, artificial creat, care nu a participat la alegeri, are acum o cotă apreciabilă în majoritatea parlamentară şi susţine, în mod foarte interesat un guvern incompetent, spulberând posibilitatea democratică a unor alegeri anticipate. Că sunt interese materiale este clar ca bună ziua, doar suntem într-o continuă şi stabilă cursă a îmbogăţiţilor. Puterea nu poate fi susţinută decât cu foarte mulţi bani, bani ce ajung la inşi care nu ştiu cum miroase transpiraţia trudei. Oare va veni scadenţa?
Un blog al adevărului, al cinstei, demnităţii si omeniei.
Bine aţi venit!
joi, 2 septembrie 2010
joi, 10 iunie 2010
ZIARUL "GORJEANUL" DIN 08.06.2010
Sergiu Cioiu, invitat de onoare la festivalul de folk de la Târgu-Jiu
Marţi, 08 Iunie 2010 , Vizualizari : 56
Interpretul român Sergiu Cioiu, stabilit de mai mulţi ani în Canada, şi-ar putea sărbători cel de-a şaptelea deceniu de viaţă la Târgu-Jiu. Pentru că, de-a lungul vieţii, a dat voce unor frumoase cântece, trei dintre ele fiind dedicate operelor brâncuşiene din oraşul de pe Jii, acesta va fi invitat de onoare la Festivalul Naţional de Folk şi Baladă „Poarta Sărutului”.
Festivalul cu pricina se desfăşoară, anual, la Târgu-Jiu, în luna august. Organizat de Şcoala Populară de Artă (ŞPA), a avut, de-a lungul anilor, invitaţi de mare valoare care au susţinut recitaluri. Potrivit lui Viorel Gârbaciu, directorul ŞPA, Sergiu Cioiu se va număra, din acest an, printre ei. “Am îmbrăţişat o idee a lui Ion Alecsoiu, târgujian, corespondent al ziarului <
Cântece despre operele brâncuşiene
Pornind de la faptul că interpretul a cântat şi trei compoziţii semnate de Alexandru Mandy, despre fiecare dintre cele trei opere brâncuşiene aflate la Târgu-Jiu, directorul Şcolii Populare doreşte ca acesta să concerteze în cadrul festivalului de folk.
“Un excelent chansonetist a interpretat trei compoziţii ale unui autor, textier şi compositor, Alexandru Mandy. Împreună, cei doi au realizat trei cântece de mare sensibilitate, având ca temă fiecare câte un element al trilogiei brâncuşiene, masa, poarta şi coloana. Am hotărât să încercăm realizarea unui proiect care ar consta, în primul rand, la aducerea la Târgu-Jiu a lui Sergiu Cioiu, care acum este stabilit în Canada”, a mai declarat Gârbaciu. Totul depinde de eventualele sponsorizări pentru plătire drumului, destul de costisitor.
Cunoscut în anii 60
Sergiu Cioiu este un cântăreţ şi compozitor român care, de-a lungul carierei sale artistice, a atins mai multe genuri de muzică printre care jazz, swing, folk şi chanson. Este, de altfel, unul dintre cei mai cunoscuţi chansonetişti ai anilor 70-80. În România, Sergiu Cioiu a devenit cunoscut în anii 60 ca interpret unic al unor compoziţii semnate de autori totali, ca Alexandru Mandy, sau chiar a unor cântece scrise pe versurile unor poeţi cunoscuţi, cum este Marin Sorescu.
Dorina Cioplea
duminică, 11 aprilie 2010
TIGANII, O PROBLEMA EUROPEANA
PRELUARE DE PE INTERNET A UNEI PROBLEME SOCIALE GRAVE A ROMANIEI
Rusine pentru mass-media manelizata din Romania !
Presa din Franta a inceput sa ne catalogheze tigani acum 15 ani. Presa din Italia nu ne scoate din tigani, iar elvetienii ne spun ciori si corbi. Norvegienii se plang ca sunt victime ale inselaciunilor din partea tiganilor romani care le vand cupru pe post de aur. Toate aceste natiuni au insa un numitor comun: presa locala, ziaristii din aceste tari, isi apara conationalii, aratand cu degetul Romania, natiune care in proportie de 70 % ajunge in Europa sa se identifice cu sintagma de "Tzigania" sau tara tiganilor europeni. Cum s-a ajuns aici ? Nu discutam despre impotenta diplomatiei romanesti care, si-a facut o traditie din a fi una din cele mai, nu slabe, ci fricoase, lipsite de reactie diplomatii europene, care nu face mai nimic sa apere pozitia romanilor in lume [ in Elvetia ciorile de romani sunt striviti in presa de o saptamana si nu exista inca nici o reactie oficiala a MAE, ca doar de aia platim taxe si impozite ], ci discutam despre faptul ca, in Romania, este poate singura situatie in care mass-media, nu numai ca nu ia apararea romanilor care tind sa fie identificati cu etnia rroma, insa promoveaza o Romanie manelista. Discutam cu un prieten, manager la o companie elvetiana din Romania, care, pe marginea atacurilor la adresa romanilor din Elvetia, mi-a transmis aceste lucruri : "Vad si remarc, pe buna dreptate, ca romanii sunt supusi unui tir de acuzatii ingrijoratoare in Elvetia. Sincer este prima oara cand in tara mea, conationalii mei se pronunta cu asemenea agresivitate la adresa unei natiuni europene, insa, hai sa vedem cum s-a ajuns aici. Eu lucrez si locuiesc in Romania de 5 ani. Sunt socat de faptul ca, in presa romana, nici macar un singur ziar nu a scris editoriale de atitudine fata de linsajul mediatic la care sunteti supusi in Elvetia.
Sunt surprins sa vad ca oficialii din politica voastra externa se fac ca nu vad si ca nu aud, si nu se declara, oficial, macar ingrijorati de escaladarea acestor lucruri la adresa romanilor in presa elvetiana. Pai daca voi nu va aparati, cine sa va apere ? Stii de exemplu faptul ca, au existat luari de pozitie din partea presei germane, adica au ajuns ziaristii nemti sa-i apere pe romani, in vreme ce ziaristii vostrii nu spun nimic ? Pentru un elvetian este o chestiune ciudata, pe care o poate elucida doar traind in tara voastra. Pentru ca, sa ma ierti insa, programele voastre TV abunda de productii centrate pe imaginea tiganilor.
De Revelion am vazut o chestiune groteasca, am vazut cum niste valori istorice ale romanilor, erau jucate de catre niste celebritati locale carora voi le spuneti manelisti.
Fetita mea, invata la scoala germana din Bucuresti, iar colegii ei, discuta in pauze despre aventurile unei printese in filmul Inima de Tigan.
In ziarele voastre, nuntile, divorturile si viata tiganilor fac cap de afis, astfel incat intreaga imagine a tarii este construita in jurul lor, astfel incat, cum vreti sa nu fiti identificati cu ei ; adica, cultura voastra ca popor deja este asimilata de cultura tiganilor romani, si cred ca este un eveniment unic, in care o etnie fara civilizatie sa domine un intreg popor si aici ma refer la faptul ca, vina o poarta mass-media care este centrata si preocupata sa faca audienta, exacerband la maximum imaginea tiganilor, astfel incat, in mod firesc tara voastra a ajuns sa fie asimilata cu locul de bastina al tiganilor europeni."
Sinuosul drum al lebedei din Austria catre gratarele faraoancelor simagraonilor a trecut invariabil prin presa romana. Iata ca aceasta goana dupa audienta, care implica scoaterea in prim-plan al non-valorilor, al manelistilor, au adus Romania la stadiul de cultura facuta sub coviltirul carutei. Mega-productii gen Inima de Tigan sau Regina, nu trebuie sa uitam ca au avut audienta maxima de exemplu in ziua alegerilor, atunci cand ROMANII ( nu rromii ] nu fost mai preocupati sa nu rateze episodul respectiv, decat sa isi exercite dreptul la vot. Am facut aceasta paralela pentru ca, in cursul acestei dimineti am discutat telefonic cu Ambasadorul Romaniei la Berna. Domnul Sava, s-a declarat incantat de faptul ca sunt preocupat de imaginea romanilor in Elvetia, si sincer mi s-a parut a fi un diplomat, care este plin de intentii bune, insa este cam legat de maini si de picioare. Asta pentru ca, dansul mi-a spus ca a informat MAE despre ceea ce se intampla in presa elvetiana la adresa romanilor [s-au lipit ostentativ afise infatisand ciorile de romani inclusiv pe strazile oraselor elvetiene ] si asteapta o reactie a oficialilor romani. Insa, interesante sunt cifrele avansate de domnia sa, care ne demonstreaza faptul ca, Elvetia chiar era ultima tara din Europa care avea dreptul sa ne catalogheze drept ciori, si sa discute, despre un referendum care sa interzica cetatenilor romani, dreptul la libera circulatie pe teritoriul tarii lor.
Astfel pe piata muncii din Elvetia exista circa 750000 de muncitori straini, in aceasta tara posibilitatea de a muncii la negru fiind redusa. Din acesti 750000 de muncitori straini din Elvetia, doar putin peste 3900 sunt romani, adica sub un procent, astfel incat prezenta romanilor este extrem de redusa. Insa, din acesti 3900 de romani care muncesc in Elvetia, si din cauza carora nu mai au loc sa respire elvetienii, in proportie de 90 % sunt oameni de o inalta probitate profesionala si morala :manageri MBA, profesori, medici adica romani care reprezinta cu cinste tara noastra. Este evident astfel faptul ca, cel putin in cazul acestor atacuri xenofobe din presa elvetia, MAE trebuia sa intervina, pentru ca romanii se simt efectiv abandonati de toata lumea, adevarati fii ai ploii.
Un profesor roman care preda la catedra unei universtitatii din Berna imi spunea : " Am invatat la Oxford, predau de peste 20 de ani, insa nu am crezut ca o sa apuc ziua in care, la curs, studentii sa ma intrebe daca nu cumva si eu am rude tigani in familie? Nimeni nu ne apara, nici presa romana, nici autoritatile romane, nimeni, astfel incat nu ne mai ramane decat sa ne punem cenusa in cap, sau sa renuntam pur si simplu sa mai declaram ca suntem romani ! Inainte de '89 eram priviti cu simpatie aici, noi romanii, eram considerati oameni eminenti, insa in numai 20 de ani, am ajuns sa primim in bloc eticheta de tigani. Si cum sa nu o faca, daca in presa romana nimeni nu vorbeste de romanii de succes, de romanii inteligenti, si asta pentru ca ziarul se vinde numai daca il are pe prima pagina pe Guta, Minune, etc. Eu refuz sa ma las manelizat, insa asta se pare ca este echivalent cu a renunta sa ma mai consider roman.
Tara mea se cheama Romania, nu RRomania!"
Rusine pentru mass-media manelizata din Romania !
Presa din Franta a inceput sa ne catalogheze tigani acum 15 ani. Presa din Italia nu ne scoate din tigani, iar elvetienii ne spun ciori si corbi. Norvegienii se plang ca sunt victime ale inselaciunilor din partea tiganilor romani care le vand cupru pe post de aur. Toate aceste natiuni au insa un numitor comun: presa locala, ziaristii din aceste tari, isi apara conationalii, aratand cu degetul Romania, natiune care in proportie de 70 % ajunge in Europa sa se identifice cu sintagma de "Tzigania" sau tara tiganilor europeni. Cum s-a ajuns aici ? Nu discutam despre impotenta diplomatiei romanesti care, si-a facut o traditie din a fi una din cele mai, nu slabe, ci fricoase, lipsite de reactie diplomatii europene, care nu face mai nimic sa apere pozitia romanilor in lume [ in Elvetia ciorile de romani sunt striviti in presa de o saptamana si nu exista inca nici o reactie oficiala a MAE, ca doar de aia platim taxe si impozite ], ci discutam despre faptul ca, in Romania, este poate singura situatie in care mass-media, nu numai ca nu ia apararea romanilor care tind sa fie identificati cu etnia rroma, insa promoveaza o Romanie manelista. Discutam cu un prieten, manager la o companie elvetiana din Romania, care, pe marginea atacurilor la adresa romanilor din Elvetia, mi-a transmis aceste lucruri : "Vad si remarc, pe buna dreptate, ca romanii sunt supusi unui tir de acuzatii ingrijoratoare in Elvetia. Sincer este prima oara cand in tara mea, conationalii mei se pronunta cu asemenea agresivitate la adresa unei natiuni europene, insa, hai sa vedem cum s-a ajuns aici. Eu lucrez si locuiesc in Romania de 5 ani. Sunt socat de faptul ca, in presa romana, nici macar un singur ziar nu a scris editoriale de atitudine fata de linsajul mediatic la care sunteti supusi in Elvetia.
Sunt surprins sa vad ca oficialii din politica voastra externa se fac ca nu vad si ca nu aud, si nu se declara, oficial, macar ingrijorati de escaladarea acestor lucruri la adresa romanilor in presa elvetiana. Pai daca voi nu va aparati, cine sa va apere ? Stii de exemplu faptul ca, au existat luari de pozitie din partea presei germane, adica au ajuns ziaristii nemti sa-i apere pe romani, in vreme ce ziaristii vostrii nu spun nimic ? Pentru un elvetian este o chestiune ciudata, pe care o poate elucida doar traind in tara voastra. Pentru ca, sa ma ierti insa, programele voastre TV abunda de productii centrate pe imaginea tiganilor.
De Revelion am vazut o chestiune groteasca, am vazut cum niste valori istorice ale romanilor, erau jucate de catre niste celebritati locale carora voi le spuneti manelisti.
Fetita mea, invata la scoala germana din Bucuresti, iar colegii ei, discuta in pauze despre aventurile unei printese in filmul Inima de Tigan.
In ziarele voastre, nuntile, divorturile si viata tiganilor fac cap de afis, astfel incat intreaga imagine a tarii este construita in jurul lor, astfel incat, cum vreti sa nu fiti identificati cu ei ; adica, cultura voastra ca popor deja este asimilata de cultura tiganilor romani, si cred ca este un eveniment unic, in care o etnie fara civilizatie sa domine un intreg popor si aici ma refer la faptul ca, vina o poarta mass-media care este centrata si preocupata sa faca audienta, exacerband la maximum imaginea tiganilor, astfel incat, in mod firesc tara voastra a ajuns sa fie asimilata cu locul de bastina al tiganilor europeni."
Sinuosul drum al lebedei din Austria catre gratarele faraoancelor simagraonilor a trecut invariabil prin presa romana. Iata ca aceasta goana dupa audienta, care implica scoaterea in prim-plan al non-valorilor, al manelistilor, au adus Romania la stadiul de cultura facuta sub coviltirul carutei. Mega-productii gen Inima de Tigan sau Regina, nu trebuie sa uitam ca au avut audienta maxima de exemplu in ziua alegerilor, atunci cand ROMANII ( nu rromii ] nu fost mai preocupati sa nu rateze episodul respectiv, decat sa isi exercite dreptul la vot. Am facut aceasta paralela pentru ca, in cursul acestei dimineti am discutat telefonic cu Ambasadorul Romaniei la Berna. Domnul Sava, s-a declarat incantat de faptul ca sunt preocupat de imaginea romanilor in Elvetia, si sincer mi s-a parut a fi un diplomat, care este plin de intentii bune, insa este cam legat de maini si de picioare. Asta pentru ca, dansul mi-a spus ca a informat MAE despre ceea ce se intampla in presa elvetiana la adresa romanilor [s-au lipit ostentativ afise infatisand ciorile de romani inclusiv pe strazile oraselor elvetiene ] si asteapta o reactie a oficialilor romani. Insa, interesante sunt cifrele avansate de domnia sa, care ne demonstreaza faptul ca, Elvetia chiar era ultima tara din Europa care avea dreptul sa ne catalogheze drept ciori, si sa discute, despre un referendum care sa interzica cetatenilor romani, dreptul la libera circulatie pe teritoriul tarii lor.
Astfel pe piata muncii din Elvetia exista circa 750000 de muncitori straini, in aceasta tara posibilitatea de a muncii la negru fiind redusa. Din acesti 750000 de muncitori straini din Elvetia, doar putin peste 3900 sunt romani, adica sub un procent, astfel incat prezenta romanilor este extrem de redusa. Insa, din acesti 3900 de romani care muncesc in Elvetia, si din cauza carora nu mai au loc sa respire elvetienii, in proportie de 90 % sunt oameni de o inalta probitate profesionala si morala :manageri MBA, profesori, medici adica romani care reprezinta cu cinste tara noastra. Este evident astfel faptul ca, cel putin in cazul acestor atacuri xenofobe din presa elvetia, MAE trebuia sa intervina, pentru ca romanii se simt efectiv abandonati de toata lumea, adevarati fii ai ploii.
Un profesor roman care preda la catedra unei universtitatii din Berna imi spunea : " Am invatat la Oxford, predau de peste 20 de ani, insa nu am crezut ca o sa apuc ziua in care, la curs, studentii sa ma intrebe daca nu cumva si eu am rude tigani in familie? Nimeni nu ne apara, nici presa romana, nici autoritatile romane, nimeni, astfel incat nu ne mai ramane decat sa ne punem cenusa in cap, sau sa renuntam pur si simplu sa mai declaram ca suntem romani ! Inainte de '89 eram priviti cu simpatie aici, noi romanii, eram considerati oameni eminenti, insa in numai 20 de ani, am ajuns sa primim in bloc eticheta de tigani. Si cum sa nu o faca, daca in presa romana nimeni nu vorbeste de romanii de succes, de romanii inteligenti, si asta pentru ca ziarul se vinde numai daca il are pe prima pagina pe Guta, Minune, etc. Eu refuz sa ma las manelizat, insa asta se pare ca este echivalent cu a renunta sa ma mai consider roman.
Tara mea se cheama Romania, nu RRomania!"
vineri, 9 aprilie 2010
ÎN MARŞ FORŢAT SPRE DICTATURĂ
În Decembrie ’89, tinerii României plăteau cu viaţa lipsa de implicare, de opoziţie faţisă la măsurile dictatorial-comuniste ale cuplului prezidenţial Elena şi Nicolae Ceauşescu. Plateau cu viaţa lor frica noastră, a celor care ne place să spunem că suntem români. Ei mureau strigând “libertate, democraţie, jos dictatura”, iar noi cu frica-n oase, le jeleam sacrificiul.
În cei 20 de ani care au trecut, fiecare regim care s-a perindat pe la putere a “gustat” din dulceaţa dictaturii. Abuzurile, atentatele prin modificări la Constituţie, împănate cu articole laudative şi linguşitoare la adresa celor care deţin puterea, sunt primele semne. Dacă în Constituţie ceva “nu este interzis”, înseamnă că acel ceva este permis, spun lacheii. Constituţia nu interzice “dictatura şi totalitarismul”, dar are prevederi care îngrădesc excesele de autoritarism, care limitează, care spun că… Gata ajunge! Mai departe este periculos. Aceste prevederi însă, sunt “fentate cu măiestrie” tocmai de către cei care “au jurat respect” pentru Constituţie şi legi.
Instituţiile represive ale statului şi administraţiile şi-au dublat personalul, şi-au dublat retribuţiile cu fel de fel de sporuri, preţul, loialitatea pentru dictator şi dictatură, nu este unul de neglijat. În acest timp milioane dintre acei chemati în procesul electoral să-şi dea votul pentru o bere si doi mici, trăiesc în mizeria societăţii, din ajutoare sociale şi de somaj, sub limita aspră a sărăciei.
România seamănă din ce în ce mai mult cu Venezuela lui Chavez sau cu Peru, cundus odinioară de preşedintele corupt, Fujimori. Jaful este generalizat. Corupţia face ravagii. Evaziunea fiscală se apropie de… 40%. Somajul este groaznic. Se apropie de 10%, official. Locurile de muncă se vând şi se cumpără ca la piaţă. Cei care aduc servicii puterii sunt recompensaţi cu mari onoruri şi dregătorii bineînţeles fără să fie controlaţi la “mapa profesională”.
Dacă Ion Cristoiu va fi numit Preşedintele Consiliului de administraţie al Televiziunii publice, înseamnă că am dreptate. Puterea se vrea totalitară şi îşi asigură votanţii printr-o corupţie generalizată, la toate nivelurile politice, sociale şi administrative.
Pe fondul recesiunii, a unei crize financiar-economice, care ba este, ba vine, ba a trecut, tentalulele de caracatiţă ale noii dictaturi sufocă deja viata socială, buzunăresc cetăţeanul, îi îndrumă paşii spre prăpastia unui faliment anunţat. În premieră aflăm că oraşul cu 5.000 de locuitori Aninoasa, din judeţul Hunedoara, şi-a declarat… falimentul. Administratia nu mai are bani pentru ajutoare şi salarii, în timp ce ministerele fac o risipă inimaginabilă.
Un fost ofiţer de intendenţă din armată, anost şi uneori agramat, prin şpagă ajunge… general. Intrat în politică “şeful mafiei personale” a lui Adrian Nastase, cum îl definnea prşedintele Băsescu, pentru trădarea lui Năstase şi ajutorul oferit puterii pentru o majoritate în Parlament, a primit a patra stea de general şi o mare dregatorie, fară să fi comandat unitaţi sau să fi îndeplinit funcţii de răspundere în Statul Major General. Au fost avansaţi la gradul de general, subofiteri(!!!) sau inşi care nu au avut nimic comun cu armata precum un primar de sector, cazuri demne de Cartea Recordurilor, pe care istoria armatei le va consemna la un capitol ruşinos.
Corpul cadrelor militare, (activi şi rezervişti) a fost grav ofensat de deciziile Preşedintelui CSAT, cel care, aruncă, zice-se “onorific”, cu grade de general şi înalte dregătorii, pentru servicii politice, pentru consolidarea unei puteri discreţionare. “Migraţia politică” masivă, de la stânga la dreapta către un partid aservit unei singure persoane, nu mai reprezintă rezultatul procesului electoral. “Voinţa poporului”, cum se exprimă populist dictatorii, este acum “interesul naţional”… sau “cine nu este cu noi, nu slujeşte interesul ţării, cum lasă să se creadă constructorii noii dictaturi, ai carei muguri se-nfiripă şi se dezvoltă sub privirile îngăduitoare, ale celor care-i cultivă şi îi hrănesc. .
Militarii activi şi rezerviştii, despre care guvernanţii spun că au pensii şi salarii “nesimţite”, conduşi acum fară merite de către un “4 stele-n tramvai”, vor fi primii care vor achita contravaloarea nepăsării, a somnului raţiunii care naşte monştrii, şi încolonaţi, vor porni în marş forţat spre o nouă dictatură. În marşul lor militarii vor pierde ceva marunţiş din pensii şi salarii, dar vor fi înterfaţa curajului premierului în faţa naţiunii, când se va face recepţia celor 24 de avioane F.16.
Medicamentele s-au scumpit îngrozitor, s-au pus noi taxe (coplata) percepute în sistemul medical, au început mişcările de stradă ale profesorilor, ale pensionarilor, ale şoferilor de pe miloacele de transport în comun, se anunţă greve răsunătoare, evenimente care vor duce inevitabil spre o nouă dictatura. Opriţi-o până nu e prea târziu.
În cei 20 de ani care au trecut, fiecare regim care s-a perindat pe la putere a “gustat” din dulceaţa dictaturii. Abuzurile, atentatele prin modificări la Constituţie, împănate cu articole laudative şi linguşitoare la adresa celor care deţin puterea, sunt primele semne. Dacă în Constituţie ceva “nu este interzis”, înseamnă că acel ceva este permis, spun lacheii. Constituţia nu interzice “dictatura şi totalitarismul”, dar are prevederi care îngrădesc excesele de autoritarism, care limitează, care spun că… Gata ajunge! Mai departe este periculos. Aceste prevederi însă, sunt “fentate cu măiestrie” tocmai de către cei care “au jurat respect” pentru Constituţie şi legi.
Instituţiile represive ale statului şi administraţiile şi-au dublat personalul, şi-au dublat retribuţiile cu fel de fel de sporuri, preţul, loialitatea pentru dictator şi dictatură, nu este unul de neglijat. În acest timp milioane dintre acei chemati în procesul electoral să-şi dea votul pentru o bere si doi mici, trăiesc în mizeria societăţii, din ajutoare sociale şi de somaj, sub limita aspră a sărăciei.
România seamănă din ce în ce mai mult cu Venezuela lui Chavez sau cu Peru, cundus odinioară de preşedintele corupt, Fujimori. Jaful este generalizat. Corupţia face ravagii. Evaziunea fiscală se apropie de… 40%. Somajul este groaznic. Se apropie de 10%, official. Locurile de muncă se vând şi se cumpără ca la piaţă. Cei care aduc servicii puterii sunt recompensaţi cu mari onoruri şi dregătorii bineînţeles fără să fie controlaţi la “mapa profesională”.
Dacă Ion Cristoiu va fi numit Preşedintele Consiliului de administraţie al Televiziunii publice, înseamnă că am dreptate. Puterea se vrea totalitară şi îşi asigură votanţii printr-o corupţie generalizată, la toate nivelurile politice, sociale şi administrative.
Pe fondul recesiunii, a unei crize financiar-economice, care ba este, ba vine, ba a trecut, tentalulele de caracatiţă ale noii dictaturi sufocă deja viata socială, buzunăresc cetăţeanul, îi îndrumă paşii spre prăpastia unui faliment anunţat. În premieră aflăm că oraşul cu 5.000 de locuitori Aninoasa, din judeţul Hunedoara, şi-a declarat… falimentul. Administratia nu mai are bani pentru ajutoare şi salarii, în timp ce ministerele fac o risipă inimaginabilă.
Un fost ofiţer de intendenţă din armată, anost şi uneori agramat, prin şpagă ajunge… general. Intrat în politică “şeful mafiei personale” a lui Adrian Nastase, cum îl definnea prşedintele Băsescu, pentru trădarea lui Năstase şi ajutorul oferit puterii pentru o majoritate în Parlament, a primit a patra stea de general şi o mare dregatorie, fară să fi comandat unitaţi sau să fi îndeplinit funcţii de răspundere în Statul Major General. Au fost avansaţi la gradul de general, subofiteri(!!!) sau inşi care nu au avut nimic comun cu armata precum un primar de sector, cazuri demne de Cartea Recordurilor, pe care istoria armatei le va consemna la un capitol ruşinos.
Corpul cadrelor militare, (activi şi rezervişti) a fost grav ofensat de deciziile Preşedintelui CSAT, cel care, aruncă, zice-se “onorific”, cu grade de general şi înalte dregătorii, pentru servicii politice, pentru consolidarea unei puteri discreţionare. “Migraţia politică” masivă, de la stânga la dreapta către un partid aservit unei singure persoane, nu mai reprezintă rezultatul procesului electoral. “Voinţa poporului”, cum se exprimă populist dictatorii, este acum “interesul naţional”… sau “cine nu este cu noi, nu slujeşte interesul ţării, cum lasă să se creadă constructorii noii dictaturi, ai carei muguri se-nfiripă şi se dezvoltă sub privirile îngăduitoare, ale celor care-i cultivă şi îi hrănesc. .
Militarii activi şi rezerviştii, despre care guvernanţii spun că au pensii şi salarii “nesimţite”, conduşi acum fară merite de către un “4 stele-n tramvai”, vor fi primii care vor achita contravaloarea nepăsării, a somnului raţiunii care naşte monştrii, şi încolonaţi, vor porni în marş forţat spre o nouă dictatură. În marşul lor militarii vor pierde ceva marunţiş din pensii şi salarii, dar vor fi înterfaţa curajului premierului în faţa naţiunii, când se va face recepţia celor 24 de avioane F.16.
Medicamentele s-au scumpit îngrozitor, s-au pus noi taxe (coplata) percepute în sistemul medical, au început mişcările de stradă ale profesorilor, ale pensionarilor, ale şoferilor de pe miloacele de transport în comun, se anunţă greve răsunătoare, evenimente care vor duce inevitabil spre o nouă dictatura. Opriţi-o până nu e prea târziu.
BUN VENIT PE BLOGUL UNUI OM CINSTIT!
PRIMUL PASTrăiesc de peste 60 de ani într-un oraş, parcă anume creat pentru oamenii cu frica lui Dumnezeu, blagoslovit cu toate bucuriile raiului.
Este o aşezare minunată, are o climă plăcută, lucrări de artă de mare valoare şi oameni, în general, de o înaltă ţinută morală, oameni cu frica lui Dumnezeu.
Dar cum gradina Domnului e mare, şi deseori ne miram de grandoarea ei, unii semeni de-ai noştri, mai sar gardul sau fug pe poarta uitată uneori deschisă de Prea Milostivul.
Despre asemenea oameni vom vorbi aici, bineînţeles fără a încălca termenii şi condiţiile, în conformitate cu dreptul la libera exprimare şi a principiului constituţional conform căruia "Nimeni nu este mai presus de lege". Aceşti oameni merită atenţia noastră, PENTRU CĂ NE CRED PROŞTI, PENTRU CĂ SUB MASCA ŞORICIULUI GROS, FURĂ DIN MIEREA STUPULUI, BENEFICIAZĂ DE AVANTAJE URIAŞE IN FAŢA SOCIETĂŢII, FĂRĂ SĂ MERITE.
Vom prelua din presă cele mai interesante cazuri, spre dezbatere...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)