SĂRBĂTORI TRISTE

România, patria inimilor noastre, este tristă. Este tristă pentru sărăcia la care este condamnată chiar de către cei care ar trebui să lupte pentru ridicarea nivelului ei de bunăstare. Tristeţea s-a aşezat peste o populaţie veselă, plină de viaţă. O lăcomie groaznică stăpâneşte aşa-zisa clasă conducătoare însetată, nu de îmbogăţire, ci de... supra-îmbogăţire. Interesele personale puse înaintea celor naţionale, duc la sapă de lemn o naţiune milenară, care a trăit în demnitate şi a supravieţuit, numeroaselor vicisitudini, pe care istoria nu le uită şi nu le iartă. Diviziunea muncii în România constă în faptul că cei bogaţi, sub înalta protecţie a guvernului portocaliu, continuă să se îmbogătească chiar pe timp de criză, în timp ce săracii acestei tări, oamenii cinstiţi care respectă legile şi plătesc taxe şi impozite la stat, continuă trist, dar galopant, drumul spre sărăcie.
Măsurile luate de premierul Boc şi de guvernul portocaliu de "îngheţare" a salariilor bugetarilor şi pensiilor de toate felurile, contrar tuturor legilor în materie, au tăiat pofta de petrecere a românilor şi nu fac decât să ducă la pauperizare. Creşterea continuă a preţurilor, chiar dacă moneda naţională nu se devalorizează faţă de euro, limitează puterea de cumpărare a oamenilor cu venituri mici, scade consumul şi duce sigur la degradarea stării de sănătate a populaţiei. S-au desfiinţat şi închis zeci de spitale, iar peste 7.000 de medici au ales să muncească în ţări care-i respectă şi îi remunerează decent. Acum în România se trăieşte cu salarii reale mai mici decât înainte de '89, dar cu preţuri la nivelul european al anului 2011.

Preşedintele României, garantul respectării Constituţiei, nu este deloc interesat de prevederile art. 43, (la care nu face referire niciodată), privind un nivel de trai decent pe care guvernul trebuie sa-l asigure populaţiei, de ce se întâmplă cu viaţa românilor. Domnia sa are atribuţii constituţionale doar pe linie de politică externă şi apărare, atribuţii pe care le neglijează total(vezi relaţiile cu China, Rusia şi cu unele ţări din UE, vezi nemulţumirile pensionarilor militari), dar le ştie pe toate. Unde s-a amestecat Traian Basescu, a fost distrus totul. Sănătate, învătământ, cultură, economie, dezvoltare, turism, finanţe, biserică, armată... El confundă rolul său de reprezentare pe care il dă Costituţia, cu cel de "angajare" a problemelor României, pe care s-o spunem drept, nu le cunoaşte, nu are studii de specialitate şi nu ascultă nici sfaturile consilierilor săi. România merge spre o direcţie greşită, spun 85 % dintre români, are datorii externe groaznice care se apropie de 100 miliarde euro, şi-a vândut sau şi-a distrus aproape întregul potenţial economic, somajul identificat este de 7%, dar cel real este dublu şi ca şi când toate nenorocirile româneşti erau insuficiente, o secetă de aproape 6 luni a compromis recolta de grâu pentru anul care vine.

În ultimii patru ani România a stagnat din punct de vedere economic. Bugetul ei, sursă de îmbogăţire a "băieţilor deştepţi" cu largul concurs al miniştrilor cabinetului Boc, cu toate că este mai mare an de an, a devenit insuficient. Expresii de genul; "atât îşi poate permite România" sau "România nu poate mai mult" au devenit nişte şabloane de acoperire ale hoţiei şi incompetenţei celor care cred fals, că ei sunt... România.

Cota de încredere a guvernului şi a preşedintelui în rândul populaţiei se poate scrie cu o singură cifră. Marşul spre dictatura portocalie continuă, tulburat doar de manifestări sporadice ale "revoluţionarilor" şi pensionarilor, căci societatea civilă este absentă total din viaţa cetăţii. Opoziţia din parlament este neputincioasă, dar ciolanul este mult mai gustos decât fasolea, iar migraţia spre ciolan a unor parlamentari de neoprit.

Măsura angajării răspunderi Guvernului României pentru Legea privin comasarea alegerilor locale cu cele legislative, demonstrează clar, că guvernul României nu este condus de profesorul în drept constituţional Emil Boc, ci de marinarul-jucător, care iată, joacă polka pe statul de drept şi sfidează toate normele democraţiei.

Niciodată, dar niciodată, preşedintele nu a recunoscut că în România trăiesc şi oameni săraci, că este foamete, că munca acestora este furată cu nesimţire de marii îmbogăţiţi ai tranziţiei, prin diferite forme şi inginerii şmechere, pentru care ăştia nu răspund în faţa nimănui. O mafie multi-funcţională, acţionează peste tot şi peste toate, şi din a cărei recoltă se hrăneşte foarte bine, partidul portocaliu.

Sărbătorile au trecut. Au fost triste pentru marea majoritate a românilor. Bucuriile copiilor s-au limitat la colinde şi... vise că poate odată şi odată, după ce ei vor plăti datoriile României, angajate de impostori şi incompetenţi, foamea, cea despre care scriitoarea braziliană Maria-Carolina de Jessus scria că «este dinamita corpului omenesc», să fie doar o amintire neplăcută.