Bine aţi venit!

vineri, 20 ianuarie 2012


POVESTEA STUPULUI “NEVROTIC”

Ion ALECSOIU
(orice asemănare cu personaje, fapte şi întâmplări din realitatea românească nu este întâmplătoare)

Stupul şi-a consumat mierea. Albinele truditoare au început un zumzăit sonor şi persistent împotriva trântorilor care au delapidat bugetul. Corupţia a devenit politică de stat, iar mafia domină stupul. Peste 4 miliarde, da aţi citit bine, mi... li... ar... de euro, a constatat Curtea de Conturi, au dispărut fără urmă din bugetul asigurărilor sociale. Implicându-se “fără treabă” în aşa-zisa reformă a sănătăţii, tartorul cel mare al trântorilor portocalii, supranumit de o albinuţă gureşă de la o televiziune centrală “cel dintâi doctor”, a spus o ghicitoare despre o albină harnică, îmbrăcată în uniforma SMURD, ghicitoare pe care albinele protestatare nu au gustat-o, ba dinpotrivă, au considerat-o o mitocănie şi strângâdu-se într-un loc universitar, au început protestul strigând tot mai tare “Jos Tartorul!”, “Demisia!”, “Ieşi afară...” “Tartorul şi gaşca lui sunt ruşinea neamului”, “A venit vaporul, ca să ia... tartorul”!”
Instantaneu, seară de seară, albinele truditoare au continuat protestele împotriva tartorului, împotriva trântorilor analfabeţi şi incompetenţi, care guvernează tot incompetent stupul, dar si a viespiei blonde, duduia favorită a tartorului-şef.
Trântori burduhănoşi, bine hrăniţi, îmbrăcaţi în uniformele stupului, au încercat să intimideze cu prezenţa lor mulţimea albinelor care protestau, dar departe de a se lasa intimidate, albinele au început să zumzăie tot mai tare şi diversificat, lozinci şi înpotriva prim-tartorelui şi a viespiei hoaţe de voturi, a altor trântori portocalii, zumzăit care nu place deloc urechilor acestora.
Prim-tartor al guvernului din stup, este un trântor mic şi fără personalitate, care deşi zice că se pricepe la prima-lege a stupului, el îl urmează orbeşte pe tartorul-şef în încălcarea ei, lucru care irită la maxim mulţimea truditoare. Unificarea alegerilor, nu comasarea cum greşit le-a denumit, în stup, pentru care prim-tartorul şi-a asumat răspunderea a iritat la maxim mulţimile truditoare, care văd în asta încă un truc portocaliu de fraudare a alegerilor, considerate cândva democratice în stup...
Albinele protestatare se mai vaită de sărăcie, de faptul că una au promis şi alta au făcut tartorii din fruntea stupului, ca austeritatea a devenit constrângere, că democraţia a devenit... dictatură. Astfel că în 64 de celule mari şi mijlocii ale stupului foarte multe albine au protestat paşnic, zi de zi. Tartorul şef dictează aproape tot în stup. Voinţa lui devine peste noapte lege şi nu de puţine ori se spune prin fagure, că tartorul şef ar fi părtaş alături de alţi mari trântori, consideraţi “băieţii deştepţi ai tranzicţiei”, la jaful economic al stupului.
Albinele truditoare şi sărace (41%), sunt cele care suferă cel mai mult austeritatea in stup. Trântorii portocalii, profitori ai acestei austerităţi, cu o nesimţire greu de imaginat în lumea democratică, pun impozite şi taxe peste taxe, strâng euro peste euro, îşi fac vile megalomanice, umblă în maşini ultra luxoase, însoţiţi permanent de gărzi de corp, huzuresc în lux şi desfrâu, în timp ce albinele obişnuite, nu au ce pune pe masă...
Reacţia trântorilor portocalii împotriva protestatarilor a fost una vehementă. Prim-tartorele i-a numit... “cumpalaci”, un trântore ochelarist i-a numit “viermi”, altul “mahalagii”, iar purtătorul de palavre portocaliu, trântorele Cotoi a calificat stupul drept... “nevrotic” şi a trimis albinele protestatare să vadă un... film. Acum toţi portocalii vor dialog, după ce atâta timp au încălecat ... poporul, refuzând să discute problemele stupului cu opoziţia şi chiar cu... cu o televiziune de ştiri neaservită puterii totalitare.
Plin de umor, poporul truditor, cere unanim într-un glas, stigând lozonci haioase, ca trântorii de la putere să-şi dea DEMISIA, ca să fie desemnat un GUVERN TEHNOCRAT, care să organizeze ALEGERI ANTICIPATE NU COMASATE! Aşa s-ar instaura din nou democraţia, s-ar mai putea salva câte ceva, înainte de a fi prea târziu.
Tartorul-şef, jucător cu soarta poporului, tace şi priveşte ruinarea economică a stupului, dar nu o vede. Ascultă glasul poporului, dar... nu-l aude. Trăieşte în stup, dar nu simte durerea lui.
Oare urmează ROIU!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu