POVESTEA STUPULUI “NEVROTIC”

Ion ALECSOIU
(orice asemănare cu personaje, fapte şi întâmplări din realitatea românească nu este întâmplătoare)

Stupul şi-a consumat mierea. Albinele truditoare au început un zumzăit sonor şi persistent împotriva trântorilor care au delapidat bugetul. Corupţia a devenit politică de stat, iar mafia domină stupul. Peste 4 miliarde, da aţi citit bine, mi... li... ar... de euro, a constatat Curtea de Conturi, au dispărut fără urmă din bugetul asigurărilor sociale. Implicându-se “fără treabă” în aşa-zisa reformă a sănătăţii, tartorul cel mare al trântorilor portocalii, supranumit de o albinuţă gureşă de la o televiziune centrală “cel dintâi doctor”, a spus o ghicitoare despre o albină harnică, îmbrăcată în uniforma SMURD, ghicitoare pe care albinele protestatare nu au gustat-o, ba dinpotrivă, au considerat-o o mitocănie şi strângâdu-se într-un loc universitar, au început protestul strigând tot mai tare “Jos Tartorul!”, “Demisia!”, “Ieşi afară...” “Tartorul şi gaşca lui sunt ruşinea neamului”, “A venit vaporul, ca să ia... tartorul”!”
Instantaneu, seară de seară, albinele truditoare au continuat protestele împotriva tartorului, împotriva trântorilor analfabeţi şi incompetenţi, care guvernează tot incompetent stupul, dar si a viespiei blonde, duduia favorită a tartorului-şef.
Trântori burduhănoşi, bine hrăniţi, îmbrăcaţi în uniformele stupului, au încercat să intimideze cu prezenţa lor mulţimea albinelor care protestau, dar departe de a se lasa intimidate, albinele au început să zumzăie tot mai tare şi diversificat, lozinci şi înpotriva prim-tartorelui şi a viespiei hoaţe de voturi, a altor trântori portocalii, zumzăit care nu place deloc urechilor acestora.
Prim-tartor al guvernului din stup, este un trântor mic şi fără personalitate, care deşi zice că se pricepe la prima-lege a stupului, el îl urmează orbeşte pe tartorul-şef în încălcarea ei, lucru care irită la maxim mulţimea truditoare. Unificarea alegerilor, nu comasarea cum greşit le-a denumit, în stup, pentru care prim-tartorul şi-a asumat răspunderea a iritat la maxim mulţimile truditoare, care văd în asta încă un truc portocaliu de fraudare a alegerilor, considerate cândva democratice în stup...
Albinele protestatare se mai vaită de sărăcie, de faptul că una au promis şi alta au făcut tartorii din fruntea stupului, ca austeritatea a devenit constrângere, că democraţia a devenit... dictatură. Astfel că în 64 de celule mari şi mijlocii ale stupului foarte multe albine au protestat paşnic, zi de zi. Tartorul şef dictează aproape tot în stup. Voinţa lui devine peste noapte lege şi nu de puţine ori se spune prin fagure, că tartorul şef ar fi părtaş alături de alţi mari trântori, consideraţi “băieţii deştepţi ai tranzicţiei”, la jaful economic al stupului.
Albinele truditoare şi sărace (41%), sunt cele care suferă cel mai mult austeritatea in stup. Trântorii portocalii, profitori ai acestei austerităţi, cu o nesimţire greu de imaginat în lumea democratică, pun impozite şi taxe peste taxe, strâng euro peste euro, îşi fac vile megalomanice, umblă în maşini ultra luxoase, însoţiţi permanent de gărzi de corp, huzuresc în lux şi desfrâu, în timp ce albinele obişnuite, nu au ce pune pe masă...
Reacţia trântorilor portocalii împotriva protestatarilor a fost una vehementă. Prim-tartorele i-a numit... “cumpalaci”, un trântore ochelarist i-a numit “viermi”, altul “mahalagii”, iar purtătorul de palavre portocaliu, trântorele Cotoi a calificat stupul drept... “nevrotic” şi a trimis albinele protestatare să vadă un... film. Acum toţi portocalii vor dialog, după ce atâta timp au încălecat ... poporul, refuzând să discute problemele stupului cu opoziţia şi chiar cu... cu o televiziune de ştiri neaservită puterii totalitare.
Plin de umor, poporul truditor, cere unanim într-un glas, stigând lozonci haioase, ca trântorii de la putere să-şi dea DEMISIA, ca să fie desemnat un GUVERN TEHNOCRAT, care să organizeze ALEGERI ANTICIPATE NU COMASATE! Aşa s-ar instaura din nou democraţia, s-ar mai putea salva câte ceva, înainte de a fi prea târziu.
Tartorul-şef, jucător cu soarta poporului, tace şi priveşte ruinarea economică a stupului, dar nu o vede. Ascultă glasul poporului, dar... nu-l aude. Trăieşte în stup, dar nu simte durerea lui.
Oare urmează ROIU!

SĂRBĂTORI TRISTE

România, patria inimilor noastre, este tristă. Este tristă pentru sărăcia la care este condamnată chiar de către cei care ar trebui să lupte pentru ridicarea nivelului ei de bunăstare. Tristeţea s-a aşezat peste o populaţie veselă, plină de viaţă. O lăcomie groaznică stăpâneşte aşa-zisa clasă conducătoare însetată, nu de îmbogăţire, ci de... supra-îmbogăţire. Interesele personale puse înaintea celor naţionale, duc la sapă de lemn o naţiune milenară, care a trăit în demnitate şi a supravieţuit, numeroaselor vicisitudini, pe care istoria nu le uită şi nu le iartă. Diviziunea muncii în România constă în faptul că cei bogaţi, sub înalta protecţie a guvernului portocaliu, continuă să se îmbogătească chiar pe timp de criză, în timp ce săracii acestei tări, oamenii cinstiţi care respectă legile şi plătesc taxe şi impozite la stat, continuă trist, dar galopant, drumul spre sărăcie.
Măsurile luate de premierul Boc şi de guvernul portocaliu de "îngheţare" a salariilor bugetarilor şi pensiilor de toate felurile, contrar tuturor legilor în materie, au tăiat pofta de petrecere a românilor şi nu fac decât să ducă la pauperizare. Creşterea continuă a preţurilor, chiar dacă moneda naţională nu se devalorizează faţă de euro, limitează puterea de cumpărare a oamenilor cu venituri mici, scade consumul şi duce sigur la degradarea stării de sănătate a populaţiei. S-au desfiinţat şi închis zeci de spitale, iar peste 7.000 de medici au ales să muncească în ţări care-i respectă şi îi remunerează decent. Acum în România se trăieşte cu salarii reale mai mici decât înainte de '89, dar cu preţuri la nivelul european al anului 2011.

Preşedintele României, garantul respectării Constituţiei, nu este deloc interesat de prevederile art. 43, (la care nu face referire niciodată), privind un nivel de trai decent pe care guvernul trebuie sa-l asigure populaţiei, de ce se întâmplă cu viaţa românilor. Domnia sa are atribuţii constituţionale doar pe linie de politică externă şi apărare, atribuţii pe care le neglijează total(vezi relaţiile cu China, Rusia şi cu unele ţări din UE, vezi nemulţumirile pensionarilor militari), dar le ştie pe toate. Unde s-a amestecat Traian Basescu, a fost distrus totul. Sănătate, învătământ, cultură, economie, dezvoltare, turism, finanţe, biserică, armată... El confundă rolul său de reprezentare pe care il dă Costituţia, cu cel de "angajare" a problemelor României, pe care s-o spunem drept, nu le cunoaşte, nu are studii de specialitate şi nu ascultă nici sfaturile consilierilor săi. România merge spre o direcţie greşită, spun 85 % dintre români, are datorii externe groaznice care se apropie de 100 miliarde euro, şi-a vândut sau şi-a distrus aproape întregul potenţial economic, somajul identificat este de 7%, dar cel real este dublu şi ca şi când toate nenorocirile româneşti erau insuficiente, o secetă de aproape 6 luni a compromis recolta de grâu pentru anul care vine.

În ultimii patru ani România a stagnat din punct de vedere economic. Bugetul ei, sursă de îmbogăţire a "băieţilor deştepţi" cu largul concurs al miniştrilor cabinetului Boc, cu toate că este mai mare an de an, a devenit insuficient. Expresii de genul; "atât îşi poate permite România" sau "România nu poate mai mult" au devenit nişte şabloane de acoperire ale hoţiei şi incompetenţei celor care cred fals, că ei sunt... România.

Cota de încredere a guvernului şi a preşedintelui în rândul populaţiei se poate scrie cu o singură cifră. Marşul spre dictatura portocalie continuă, tulburat doar de manifestări sporadice ale "revoluţionarilor" şi pensionarilor, căci societatea civilă este absentă total din viaţa cetăţii. Opoziţia din parlament este neputincioasă, dar ciolanul este mult mai gustos decât fasolea, iar migraţia spre ciolan a unor parlamentari de neoprit.

Măsura angajării răspunderi Guvernului României pentru Legea privin comasarea alegerilor locale cu cele legislative, demonstrează clar, că guvernul României nu este condus de profesorul în drept constituţional Emil Boc, ci de marinarul-jucător, care iată, joacă polka pe statul de drept şi sfidează toate normele democraţiei.

Niciodată, dar niciodată, preşedintele nu a recunoscut că în România trăiesc şi oameni săraci, că este foamete, că munca acestora este furată cu nesimţire de marii îmbogăţiţi ai tranziţiei, prin diferite forme şi inginerii şmechere, pentru care ăştia nu răspund în faţa nimănui. O mafie multi-funcţională, acţionează peste tot şi peste toate, şi din a cărei recoltă se hrăneşte foarte bine, partidul portocaliu.

Sărbătorile au trecut. Au fost triste pentru marea majoritate a românilor. Bucuriile copiilor s-au limitat la colinde şi... vise că poate odată şi odată, după ce ei vor plăti datoriile României, angajate de impostori şi incompetenţi, foamea, cea despre care scriitoarea braziliană Maria-Carolina de Jessus scria că «este dinamita corpului omenesc», să fie doar o amintire neplăcută.

Benone Sinulescu - In Gradina Lui Ion.mp3 Download at rapidlibrary mp3 music