Ion Alecsoiu

Dreptul meu la sănătate
Sunt pacientul român care are nevoie de ajutorul statului pentru a-şi îngriji sănătatea. Ajutorul statului este esenţial. El constă în servicii de intervenţie şi salvare, în medici specialişti care să mă consulte şi să-mi stabilească diagnosticul, în farmacii care să-mi asigure medicamentele pentru tratamentul prescris. Mai constă în spitale, unde să fiu bine tratat şi ţinut sub supraveghere, în tehnică medicală performantă, într-un sistem de recuperare eficient. Pentru serviciile statului, eu pacientul român, fie că vreau fie că nu, plătesc. Prin lege contribuţia mea lunară de 5.5% din venit, intră automat în conturile unei Case de Sănătate, care are obligaţia să-mi asigure în limita posibilului sănătatea, pentru ca eu să fiu în masură să muncesc pentru binele naţional.
Din păcate inima mea, care are o patrie ce se cheamă România, este în suferinţă, când vine vorba de sănătatea naţională. Patria inimii mele este şi ea bolnavă. Sănătatea ei a fost deturnată. Sănătatea nu mai este naţională. Incompetenţa profesională, o caracteristică a guvernului condus de foarte incompetentul Emil Boc, nu este omisă nici la Ministerul Sănătăţii. Ministrii incompetenţi, de ce ar fi altfel, ce provin din UDMR au fost desemnaţi să conducă sănătatea. Fondurile provenite de la buget sunt insuficiente, iar cele în cascadă de la CNSAS (Casa Naţională de Sănătate şi Asigurări de Sănătate), nu ajung şi la mine, pacientul, ci sunt deturnate fraudulos spre interese politice şi de grup ale camarilei politice. Firme căpuşă, conduse de oameni politici sau de rude ale acestora, se hrănesc şi îmbogăţesc din banii publici, în detrimentul oamenilor suferinzi ai României. Datoriile uriaşe ale unor companii şi regii naţionale ce aparţin statului la CNSAS sunt pe cale de a fi şterse, sau prescrise şi astfel, banii cuveniţi sănătăţii românilor daţi „pe Apa Sâmbetei”.
Cu toate că sumele destinate sănătăţii naţiunii au crescut considerabil faţă de 2008, că peste 70 de spitale rurare sau orăşeneşti au fost dezafectate, a se citi desfiintate pentru că „nu erau eficiente economic (!!!)”, cum a justificat notarul Cseke Attila - fostul ministru al sănătăţii, sistemul de sănătate şi asigurări sociale este în mare suferinţă. Ministrul Cseke şi-a prezentat demisia, dar udemeriştii nu renunţă la ciolanul guvernării şi, ei care au obţinut doar 7% din voturi la ultimele alegeri, detin acum 17% din portofoliile ministeriale ale Guvernului României. Bineînţeles că noul ministru al sănătăţii, de data aceasta medic, Ritli Ladislau v-a continua programul de distrugere a sistemului de sănătate. Ameninţând cu „ieşirea de la guvernare şi suspendarea preşedintelui Băsescu”, UDMR a obţinut tot ce a cerut. A reuşit „să smulgă” CNSAS-ul din mâna lacomă a PD-L, dar precis că „serviciile medicale în folosul pacientului” nu se vor îmbunătăţi. Un lup lacom, a fost schimbat cu alt lup lacom.
Sumele destinate serviciilor medicale şi medicamentelor se acordă spitalelor, clinicillor şi farmaciilor lunar, dar se epuizează in 10 -15 zile. Eu, pacientul român, sunt trimis acasă şi rugat să revin dupa data de 1 a lunii viitoare, când vor fi fonduri, de parcă durerile care-mi provoacă suferinţă vor putea fi... reprogramate în funcţie de bugetul CNSAS.
Un exemplu grăitor de deturnare a fondurilor sănătăţii este cel al Casei Judeţene de Sănătate Iaşi, care şi-a făcut din bani publici, destinaţi sănătăţii celor care au cotizat... un post de televiziune, post foarte implicat în lupta politică (HIH-Tv).
În acest timp, la uşa mea vin fel de fel de oameni, care-i cer o contribuţie în bani, pentru care se oferă să-mi taie chitanţă, în vederea salvării vieţii, unui copil, a unui tânăr sau tânără, printr-o operaţie costisitoare care se face numai în străinătate... De ce vin oamenii aceştia la mine, un pacient? De ce organismele sanitare ale României nu se ocupă de aceste cazuri deosebite? Răspunsul este unul singur. Statul vrea doar banii mei, sănătatea mea nu contează.
Pentru că marii granguri politici îşi rezolvă problemele cu sănătatea la Viena, Bolzano, Tokyo, Tel Aviv sau Istambul, bineînteles pe bani publici, încrederea în medicii români a scăzut simţitor. Totuşi ei sunt apreciaţi în ţară şi bine plătiţi în state în care guvernele se preocupă şi de sănătatea populaţiei. Dreptul meu la sănătate, aici în ţara mea, este terfelit prin nepăsarea celor platiţi să mi-l asigure şi dezinteresul celor care trebuie să supravecheze respectarea legilor sănătăţii.
Mie, pacientul român, Guvernul Boc şi ministrul Ritli Ladislau îmi oferă doar perspectiva unui... „loc cu multă verdeaţă, unde nu e nici durere, nici suspin...” Aşa să le ajute Dumnezeu !