Ion Alecsoiu

Poezie-protest
O poezie-protest, concepută de un ofiţer, circulă, tot de la Timişoara, sub formă de viral, pe internet. Textul este dedicat alianţei toxice PDL-UNPR-UDMR, tripleta care şi-a propus să distrugă total această ţară. Începem şi noi, ca oameni bine informaţi, să credem că indivizii ăştia sunt trădători de neam şi ţară.
Versurile, maestre:

Nu-i iertaţi!

O haită de borfaşi, mecanic colorată,
Supusă ritualic aceluiaşi consemn,
Îndepărtată crud de mamă şi de tată,
Ne-aduce existenţa în sapa lor de lemn…

În fruntea ei, dementul, o javră ordinară
Care ne-a sechestrat şi dreptul de-a vorbi,
Descreieratul care a semănat în Ţară
Doar vrajba dintre noi, în dreptul de-a muri…

Nu ne-aţi iertat niciunul, ne-aţi pângărit pe toţi,
Pe medici şi pe dascăli i-aţi răstignit borând,
Adunătură oarbă de venetici şi hoţi...
Fugiţi,spre-a nu vă prinde răbdarea explodând…

Aţi umilit Ostaşul, tăcut, dar suveran,
Artistului i-aţi pus bir până şi pe scenă,
Justiţia aţi frânt-o în râvne de maidan,
Pe nimeni n-aţi cruţat de jeg şi anatemă…

Ne mor copiii arşi, în leagăne de îngeri,
Bătrânii tac şi plâng, în rezumate seci,
Guvernul ne dictează fatalele constrângeri,
E semn că este vremea cu haita ta să pleci…

Pe poliţişti i-aţi dus mai jos de disperare,
Pe mame le-aţi distrus în fondul lor suprem,
Ai pus guvernul ţării Elenei la picioare
Şi balele oranj în cale i se-aştern…

Din lege aţi făcut cheremul poftei chioare,
Iar din legislativ, un jaf şi-o mascaradă,
Simţind pe os cuţitul, nimic nu ne mai doare
Borfaşi înveşmântaţi în straie de paradă…

Ne-aţi asmuţit pe toţi în contra tuturora
Spre a vă aduna voi, haita, tot mai strâns,
Azi au sosit, istoric, secundele şi ora
Să vă-aruncăm din jilţuri, să ne oprim din plâns…

Nu bogăţia haitei, nici luxul sau huzurul,
Nu desfătarea oarbă-a lichelelor ne doare,
Ci aroganţa lor, cinismul şi sperjurul
Jucat naţional făr` nicio remuşcare...


Nu foarte relativa noastră sărăcie
Ne judecă speranţa şi viaţa ne-o apasă,
Ci starea ei impusă, de gravă umilire,
Pe care-au strecurat-o în fiecare casă…

Pe-această-adunătură de hoţi şi de lichele
Doar disperarea noastră o va putea opri,
Să le-aruncăm cinismul în lanţuri şi zăbrele,
Stârpiţi-i fără milă, oriunde-i veţi găsi…

Nu îi iertaţi nicicum, revolta socială,
E tot ce ne-a rămas ca şansă de a fi,
Lăsaţi blândeţii voastre dreptul la răscoală
Şi răsplătiţi borfaşii cu dreptul ... de-a murii.