Poezie-protest
O poezie-protest, concepută de un ofiţer, circulă, tot de la Timişoara, sub formă de viral, pe internet. Textul este dedicat alianţei toxice PDL-UNPR-UDMR, tripleta care şi-a propus să distrugă total această ţară. Începem şi noi, ca oameni bine informaţi, să credem că indivizii ăştia sunt trădători de neam şi ţară.
Versurile, maestre:

Nu-i iertaţi!

O haită de borfaşi, mecanic colorată,
Supusă ritualic aceluiaşi consemn,
Îndepărtată crud de mamă şi de tată,
Ne-aduce existenţa în sapa lor de lemn…

În fruntea ei, dementul, o javră ordinară
Care ne-a sechestrat şi dreptul de-a vorbi,
Descreieratul care a semănat în Ţară
Doar vrajba dintre noi, în dreptul de-a muri…

Nu ne-aţi iertat niciunul, ne-aţi pângărit pe toţi,
Pe medici şi pe dascăli i-aţi răstignit borând,
Adunătură oarbă de venetici şi hoţi...
Fugiţi,spre-a nu vă prinde răbdarea explodând…

Aţi umilit Ostaşul, tăcut, dar suveran,
Artistului i-aţi pus bir până şi pe scenă,
Justiţia aţi frânt-o în râvne de maidan,
Pe nimeni n-aţi cruţat de jeg şi anatemă…

Ne mor copiii arşi, în leagăne de îngeri,
Bătrânii tac şi plâng, în rezumate seci,
Guvernul ne dictează fatalele constrângeri,
E semn că este vremea cu haita ta să pleci…

Pe poliţişti i-aţi dus mai jos de disperare,
Pe mame le-aţi distrus în fondul lor suprem,
Ai pus guvernul ţării Elenei la picioare
Şi balele oranj în cale i se-aştern…

Din lege aţi făcut cheremul poftei chioare,
Iar din legislativ, un jaf şi-o mascaradă,
Simţind pe os cuţitul, nimic nu ne mai doare
Borfaşi înveşmântaţi în straie de paradă…

Ne-aţi asmuţit pe toţi în contra tuturora
Spre a vă aduna voi, haita, tot mai strâns,
Azi au sosit, istoric, secundele şi ora
Să vă-aruncăm din jilţuri, să ne oprim din plâns…

Nu bogăţia haitei, nici luxul sau huzurul,
Nu desfătarea oarbă-a lichelelor ne doare,
Ci aroganţa lor, cinismul şi sperjurul
Jucat naţional făr` nicio remuşcare...


Nu foarte relativa noastră sărăcie
Ne judecă speranţa şi viaţa ne-o apasă,
Ci starea ei impusă, de gravă umilire,
Pe care-au strecurat-o în fiecare casă…

Pe-această-adunătură de hoţi şi de lichele
Doar disperarea noastră o va putea opri,
Să le-aruncăm cinismul în lanţuri şi zăbrele,
Stârpiţi-i fără milă, oriunde-i veţi găsi…

Nu îi iertaţi nicicum, revolta socială,
E tot ce ne-a rămas ca şansă de a fi,
Lăsaţi blândeţii voastre dreptul la răscoală
Şi răsplătiţi borfaşii cu dreptul ... de-a murii.

DE NICĂIERI, CĂTRE NICIUNDE.


În ţara numită România nu se mai vorbeşte de progres şi dezvoltare. Ce atâta progres? Ce atâta dezvoltare? Este criză spun unii, nu este nicio criza spun alţii... Este recesiune! Este criză de bani... Dar unde-s banii acestei ţări?
Magazinele sunt sufocate de produse, dar preţurile cresc continuu. Unii se vaită pe la televiziuni că nu au ce pune în farfurie copiilor, dar ei nu se mai coboară din maşinile de lux, decît să se culce. Publicitatea sufocă programele TV, iar guvernul anunţă noi măsuri de austeritate, de tăieri dictate de... preşedintele, care nu mai este al tuturor românilor, nici nu cred să fi fost vreodată, ci doar al românilor cu carnet portocaliu.
Nu se văd măsuri de austeritate decât la „amărăştenii” care-şi srâng mărunţişul în batistă pentru pâinea de a doua zi, la mamele care au fost buzunărite tâlhăreşte de indemnizaţii şi de laptele praf cuvenit sugarilor, la poliţiştii, jandarmii şi pompierii, din ministerul condus „pompieristic” de un om care, suferind de motivul crizei de idei, le-a tăiat din drepturi... Se mai văd la pensionari de toate categoriile, la personalul sanitar şi la profesori. Incompetenţa Guvernului României este citită pe feţele oamenilor de pe stradă, care ştiu că banii publici sunt prost gospodăriţi, că din ei se infrupta toată „camarila portocalie”, că tumoarea corupţiei a cuprins toate instituţiile statului, că directorii sau cei care conduc aceste instituţii sunt numiţi prin concursuri aranjate, ca apoi din salariile lor astronomice să „cotizeze la centru” adică la partidul care i-a desemnat. O mafie politico-economică are controlul în România mea, a tuturor domeniilor economice de interes şi este patronată chiar de către cei aleşi de către oamenii României să-i conducă, să-i servească şi să-i protejeze.
Alimentele, energia, carburanţii, medicamentele au preţuri peste cele din ţărille UE, pătura oamenilor cinstiţi este săracă şi înfometată. În toată acestă criză, când serviciile şi utilităţile se scumpesc „într-un ritm suspect”, viaţa românilor devine din ce în ce mai dificilă.
Privim uimiţi cum „notarul Cseke Attila” ministrul sănătăţii pune pe butuci sănătatea românilor „închizând spitalele... nerentabile”(?). Vedem cum veterinarul Kelemen Hunor, ministrul culturii române şi şef UDMR, continuă maghiarizarea numelor de străzi ale unor oraşe din Ardeal şi vrea şi o regiune, autonomă maghiară. Vedem cum cetăţeanul fără bacalaureat Funeriu, ajuns ministru al învăţământului pentru ca „a servit cauza”, luptă cu dascălii naţiunii şi le taie salariile, dar şi cum ministrul Udrea plăteşte astronomic, din bani publici „o frunză”, ca „brand de ţară” pentru turismul românesc, care privatizat 100%, nu mai aparţine statului. Statul plăteşte însă multe milioane de euro pe reclame turistice la posturi TV străine, în favoarea unor patroni şmecheri.
Vedem şi cum preşedintele României, garantul respectării Constituţiei pe care a jurat s-o respecte, o violează fără ruşine la colţ de stradă, jucându-se cu creionul roşu pe harta ţării, fără o consultare prealabilă cu... poporul.
Da, România este ţara Poporului Român, nicidecum a cetăţenilor Băsescu, Boc, Udrea, popor fără încuviinţarea căruia, „nici în glumă”, cum spunea odată „dragă Stolo”, nu ai voie să faci regionalizări şi concesii unei minorităţi, doar de dragul de a menţine la putere o alianţă de conjunctură.
Situaţia României este mai grea şi mai tensionată decât în 89. Politicieni sunt într-o permanentă cursă a îmbogăţirii rapide, instituţia „demisiei de onoare” este respinsă în stil românesc cu binecunoscutul slogan: „de ce, io-s mai prost?”
Firme fantoma, căsute poştale în paradisuri fiscale sunt locurile în care se acumulează banii României, altfel nu se poate explica de ce incasările la buget au crescut an de an, dar nu sunt bani de pensii şi salarii... Drumurile sunt „cârpite” cu zeci de milione de euro de către „băieţii deştepţi”, cotizanţi la puşculiţa portocalie, în timp ce trenurile sunt „reparate cu crengi şi bandă adezivă”.
Economia gri şi evaziunea fiscală reprezintă după spusele unor redutabili economişti, aproape 40% din PIB-ul României. Presa a dezvăluit că însăşi şeful fiscului este evazionist. Masurile impuse de guvern de creşterea TVA, a taxelor şi impozitelor fac tot mai dificile investiţiile, atât straine cât şi româneşti, investitorii preferând să-şi mute afacerilee în alte ţări. Un reputat economist mi-a explicat că România este o ţară în care prosperitatea economică nu ar trebui să lipsească, dacă statul român ar dori acest lucru. Din păcate valorile au emigrat spre „zări departe duse” contribuind la bunăstarea ţărilor de adopţie şi poate din când în când îşi aduc aminte de cei lăsaţi acasă...
Direcţia spre care se îndreaptă Romania nu este cea buna au răspuns 70% dintre cei chestionaţi într-un sondaj. Ei au raspuns că nu ştiu nici de unde s-a plecat şi nici care-i direcţia de urmat. Deci, de nicăieri către niciunde...

IEPURASUL CEL VITEAZ

Cine spune că iepuraşul este fricos şi laş? Ca este lipsit de demnitatea de a lupta cu un adversar mai perfid şi mai dotat? Că este pus pe fugă de orice adiere de vânt?

Iata că dinpotrivă... Iepuraşul este curajos, este iute în luptă şi chiar pune pe fugă perfida napârcă...