ROMÂNIA, STAT DE DREPT?
De Ion ALECSOIU
Zilnic “politichia” românească este împănată cu expresii de genul; să apărăm valorile statului de drept, să construim sau să reconstruim instituţiile statului de drept, să modernizăm, să apărăm statul de drept etc., iar oamenii de rând se întrebă: care stat de drept?
Cel care taie pensii şi salarii? Cel care îţi majorează prin TVA preţul oricărui produs necesar vieţii şi nu numai, cu 24%? Cel care a desfiinţat peste 70 de spitale şi a alungat personalul medical spre alte state? Cel care a distrus educaţia, cercetarea, cultura? Cel în care serviciile secrete practică o deşănţată urmărire a telefoanelor cetăţenilor? Cel în care sărăcia a ajuns la 40%? Cel care este gata să vândă pe nimic mafiei transnaţionale resursele minerale, otrăvind mediul înconjurtor cu cianuri? Cel în care un banal proces în justiţie durează uneori şi ani de zile?.Cel în care se fură digurile şi parazăpezile, fără discernământul analizei unor viitoare catastrofe? Cel în care anual “dispar” procente importante din PIB.? Cel care distribuie cele mai mari fonduri pentru transporturi şi infrastructura de transport, dar nu avem nici una nici alta? Cel cu cea mai mare rată a evaziunii fiscale din Europa? Cel în care votul popular şi suveranitatea sunt jucate în picioare de 6 oameni care se numesc judecători la Curtea Constituţională?
Sunt întrebări la care românul de rând nu-şi poate da un răspuns lămuritor. Statul de drept este de fapt acela care este capabil în primul rând să asigure “un nivel de trai decent” cetăţenilor săi, cel în care dispar discriminările, nepotismul, şarlatania politică, jaful naţional. Cel în care oamenii se îmbogăţesc prin muncă cinstită, cel care-şi premiază valorile şi le aşează pe locuri meritate, cel care promovează legi drepte, cel capabil să se apere prin buna organizare, încadrare şi desfăşurare a instituţiilor sale. Ori peste tot în aceste principii şi-au făcut loc cavernele hoţiei, a îmbogăţirii rapide din banul public şi a lăcomiei, caverne care s-au umplut cu tumoarea corupţiei, care creşte periculos, continuu şi necontrolat.
Ultimele alegeri au fost zdrobitor câştigate de o alianţă constituită tocmai pentru a tempera subordonarea instituţiilor statului în mâna unei singure persoane, persoană care deşi demisă la un referendum naţional, s-a întors la putere, la masa verde, adică exact aşa cum spunea că “nu” va face. A avut însă şi sprijinul “politic” ale uneia din instituţiile statului, care depăşindu-şi preogativele constituţionale, a hotărât, prin abuz în numele unui parlament submediocru calitativ.
Ura populară împotriva “demisului” a adus la putere alianţa USL, tocmai pe promisiunea făcută electoratului nemulţumit, că va scăpa ţara de “guvernarea portocalie şi de preşedintele jucător”, simboluri nefericite al decăderii statului de drept. Tot mai mulţi oameni se întreabă dacă nu cumva o haită de lupi sătulă şi lacomă, a fost înlocuită de alta mult mai numeroasă şi mai... flămândă, sau dacă votul lor va aduce tuturor cetăţenilor României acel trai decent, înscris în Constituţie...
Încercarea de aducere la guvernare a UDMR, numirea naşului copiilor premierului ca vicepremier şi un acord făcut în secret între “demisul naţional” şi premierul României, ne întăresc nouă celor mulţi convingerea că proverbul românesc “corb la corb nu-şi scoate ochii” este mai valabil ca oricând, că românii au mai fost păcăliţi odată, că atât unii cât şi ceilalţi sunt nişte marionete în mâna “marilor licurici”, că suveranitatea poporului deşi înscrisă Constituţie este cedată acestora, că sclavul trebuie să rămână sclav şi stapânul, stăpân, chiar dacă Victor Ponta a anuţat “sfârşitul lumii lui Băsescu, începând cu 21 decembrie".
Rămâne să vedem în ce constau reformele statului de drept promis de Victor Ponta şi să ne mulţumim cu gândul că... totuşi trăim. Cum? Mai contează?
Să sperăm că sărbătorile de iarnă ne vor face să înţelegem mai bine statul de drept, că noi în noul an vom fi mai buni şi mai împliniţi. LA MULŢI ANI!
