marți, 6 martie 2012
Au trecut 33 de ani de la nunta noastră. Doamne! Parcă a fost ieri! Cum de-am uitat de necazurile de pe vremea aceea? De greutăţile şi de toate şicanele vieţii? Mă bucur că ne-am păstrat demnitatea şi putem privi în ochi pe oricine!
Copii noştrii au crescut frumos, şi-au făurit drumul lor în viaţă cu pasiune, cu respect, cu demnitate. Suntem mândri de ei şi de ce vor face... Am încetat să-i mai măsor an de an, de sărbători, pe tocul uşii, să văd cât au mai crascut, acum vreau şi aştept să-mi măsor... nepoţii. DUMNEZEU SĂ NE AJUTE TUTUROR!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)